- un om cu cunoştinţe vaste
- a very scholarly man.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
un om cu cunoştinţe vaste
Look at other dictionaries:
savant — SAVÁNT, Ă, savanţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice, care creează în domeniul ştiinţei; erudit. 2. adj. Care conţine multă ştiinţă, care denotă ştiinţă sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie … Dicționar Român
erudit — ERUDÍT, Ă, erudiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoştinţe temeinice şi vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învăţat. ♦ (Despre opere ştiinţifice) Care dovedeşte cunoştinţe vaste şi aprofundate. – Din fr. érudit, lat.… … Dicționar Român
cultură — CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe;… … Dicționar Român
vast — VAST, Ă, vaşti, te, adj. (Despre spaţii, terenuri, construcţii etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporţii. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr.… … Dicționar Român
cărturărie — CĂRTURĂRÍE s.f. (Rar) Învăţătură, erudiţie. – Cărturar + suf. ie. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂRTURĂRÍE s. v. carte, cultură, cunoştinţe, instrucţie, învăţătură, pregătire, studii. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
învăţat — ÎNVĂŢÁT1 s.n. Învăţare. – v. învăţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVĂŢÁT2, Ă, învăţaţi, te, adj. Care ştie multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoştinţe,… … Dicționar Român
doct — DOCT, Ă, docţi, te, adj. (Adesea ir.) Învăţat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Doct ≠ ignorant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DOCT adj … Dicționar Român
cunoştinţă — CUNOŞTÍNŢĂ, cunoştinţe, s.f. 1. Cunoaştere (2). ♦ expr. A avea (sau a lua) cunoştinţă de ceva = a şti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoştinţa cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoştinţa publică = a da de ştire tuturor.… … Dicționar Român
